Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară ,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet , picătura necesară.
Şi tu te plimbi în lume ca un vas
Ce tremură-ntr-o mînă de copil
Şi ştii : de stropul care-a mai rămas
Atîrnă echilibrul ei fragil....
O, doamne ! din această fugă-a mea
Şi-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci cînd voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu